Drepturile şi obligaţiile pacientului
Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003-Legea drepturilor pacientului
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de
sănătate;
b) prin discriminare se întelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii
similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau
sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înţeleg serviciile medicale, serviciile comunitare şi
serviciile conexe actului medical;
d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în
scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înţeleg îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de
tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a
stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului.
ART. 2
Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea
dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale.
ART. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
CAP. 2
Dreptul pacientului la informaţia medicală
ART. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile,
precum şi la modul de a le utiliza.
ART. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care
trebuie să le respecte pe durata spitalizării.
ART. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor
medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente
la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării
recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
ART. 7
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care
informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţa.
ART. 8
Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba
română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o
cunoaşte sau, după caz, se va cauta o altă formă de comunicare.
ART. 9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă
persoană care să fie informată în locul său.
ART. 10
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic
şi tratament, cu acordul pacientului.
ART. 11
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.
ART. 12
Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada
spitalizării.
CAP. 3
Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală
ART. 13
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în
scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor
medicale trebuie explicate pacientului.
ART. 14
Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de
urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare
anterioară a voinţei acestuia.
ART. 15
În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
ART. 16
În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie
implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.
ART. 17
(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în
interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îsi dea consimţământul, decizia
este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacientii internaţi în spitale
şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.
ART. 18
Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea
tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului
sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
ART. 19
Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul
medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică
persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii
consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul
pacientului.
ART. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul
său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau
tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.
CAP. 4
Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului
ART. 21
Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul
acestuia.
ART. 22
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi
dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
ART. 23
În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi,
implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este
obligatorie.
ART. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale.
ART. 25
(1) Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia
cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori
îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
(2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau
pentru sănătatea publică.
CAP. 5
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
ART. 26
Dreptul femeii la viaţă prevaleaza în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc
major şi imediat pentru viaţa mamei.
ART. 27
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi
sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.
ART. 28
(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului
prevăzut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode
privind sănătatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de
riscuri.
CAP. 6
Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale
ART. 29
(1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru
anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face
numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament
se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunostinţa publicului.
ART. 30
(1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile
de dotare necesare şi personal acreditat.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenţă apărute în siţuatii
extreme.
ART. 31
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
ART. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material
şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura
posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.
ART. 33
Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat
din afara spitalului.
ART. 34
(1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună
pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze
altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăti suplimentare
sau donaţii, cu respectarea legii.
ART. 35
(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de
sănătate sau până la vindecare.
(2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele
unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de
medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După
externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
ART. 36
Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă
stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.
CAP. 7
Sancţiuni
ART. 37
Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre
pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale
pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.
CAP. 8
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 38
(1) Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor
pacientului, în care se compară situaţiile din diferite regiuni ale ţării, precum şi situaţia
existentă cu una optimă.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil standardele
proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul
Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 39
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 40
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 78, 108 şi 124 din Legea nr.
3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I,
nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte dispozitii contrare.